Crater XCO — întoarcere după 7 ani

Crater XCO e o cursă dragă mie. Poate pentru că e singura rămasă în această parte a țării, poate pentru că am participat aici de la prima ediție, poate pentru că ne bălacem la strand după cursă — în vremea când nu aveam copii și nu eram mereu pe fugă.

Când am văzut că va fi reluată după 7 ani de pauză, n-am ezitat să mă înscriu. M-am gândit că traseul va rămâne în mare parte old school: două urcări lungi și două coborâri lungi, va fi cald — foarte cald — și că va fi o pregătire foarte bună pentru cursele ce vor urma.

Înscrisă în calendarul UCI, clasată C2, mă așteptam să fie mai multă lume, atât pe traseu, cât și la start. A existat însă o reticență pe care n-o reușesc s-o deslusesc, încă.

Eu… ei bine, eu am pornit spre Betfia sâmbătă, în ziua cursei. Am fost matinal și m-am trezit la 4:40 — aveam totul pregătit, și după ce am pus cafeaua în termos, m-am urcat în mașină și dus am fost. La 7:20 am ajuns, m-am echipat rapid și la 7:40 eram deja pe traseu. Deja era foarte cald. Am reușit să fac doar o tură de recunoaștere — prea puțin, poate, pentru a fi suficient de încrezător pe coborârile de viteză.

Se face 9:45 și luăm startul la 2-3 minute după cei de la e-bike. Am pornit bine, poate prea îndrăzneț, dar mă simțeam în formă. Am făcut mici greșeli la coborâre, mai din neatenție, și la finalul primei ture am pierdut conducerea cursei. Am forțat, dar știam că dacă depășesc linia roșie prea devreme și prea tare, n-o să se încheie bine.

Prima urcare era lungă și în soare plin, fără pic de vânt. Pe coborâre era mult praf — traseul era foarte uscat și cu o anumită uzură, deși nu știu dacă e termenul potrivit. A doua urcare a fost nu doar lungă, ci și foarte abruptă. Atât de abruptă încât erau multe zone unde nu aveam aderență și era greu să stai pe bicicletă. Ultima coborâre era destul de periculoasă din cauza pietrișului — de mărimea celui de la calea ferată.

După aproape o oră de cursă, câștig categoria și termin al treilea la general. Cum am spus, am avut un sentiment bun în cursă, corpul m-a ascultat — dar în momentul de față, asta îmi e puterea și pregătirea. Și e suficient.

Urmează etapa de Cupă Națională de la Mediaș, apoi, cel mai probabil, Campionatele Naționale. Vedem cum se așează toate planetele și ce iese. Orice cursă e o oportunitate — voi face tot ce ține de mine să meargă cât mai bine.

Vreau să închei mulțumindu-le tuturor celor ce-mi sunt alături: familie, sponsori și prieteni.

Sănătate,
Vlad