XCO # – Medias + un XCE

Binder Bubi, locația tradițională a XCO-ului mediesean, a fost din nou gazda a două competiții într-un singur weekend. Sâmbătă a fost ziua XCE-ului, iar duminică a fost rezervată probei olimpice – XCO.

Cu toate că-mi zic în fiecare an că nu mă mai duc la Eliminator, și de această dată m-am răzgândit în ultima clipă, cu toate că n-am făcut o pregătire specifică, m-am gândit că poate fi un antrenament bun. Problema, în schimb, e că acest tip de competiție se întinde pe durata întregii zile, fără să poți face altceva între timp… revin și acolo.

Sâmbătă dimineața ajung la Mediaș, devreme, foarte devreme. Cât să pot da o tură (în sandale) și să văd traseul de XCE. Cam aia a fost singurul antrenament de XCE… Are o buclă nouă care-l face mai lung cu vreo 20 de secunde față de anul trecut, cu mai multe șanse de depășire dar nimic foarte spectaculos.

Apoi mă duc la cazare, unde Sebi încă dormea. L-am trezit, evident, și mergem să luăm micul dejun și să ne pregătim de calificări. O luăm agale pe biciclete pentru că era un drum relativ scurt până la traseu și era numai bun de încălzire. Sebi îl face de două ori pentru că… altfel se dădea fără număr, fără număr, fără număr…

Pornesc în calificări, fără să dau tot, mă calific mai departe în semifinale. Doar că a fost haos. Nu se știa exact orarul, când s-a știut au apărut decalări și așa mai departe.

Aceste semifinale mă găsesc în grupă cu Sebi, Iosif Ureche și Mihai Soare. Și plec bine, doar că la un moment dat ceva s-a întâmplat, Sebi m-a închis (neintenționat) și Iosif a trecut de amândoi. Am tras până la final pentru că niciodată nu știi ce se poate întâmpla și puteam să am o șansă pe mai departe. N-a fost să fie. Termin pe 3 și ajung doar în finala mică, unde aveam să mă „lupt” pentru unul din locurile 5-8. Evident, momentele de așteptare se prelungesc din tot felul de motive, dar până la urmă plecăm și noi. Câștig finala mică, după ce mi-am depășit adversarii fix în acea curbă nouă. A fost o oarecare consolare, dar gândul îmi zbura la etapa de Cupa Națională de XCO de a doua zi.

Verific traseul, îmi pun în cap o oarecare strategie și mergem să ne spălăm și să luăm cina. Am adormit rapid și a fost un bine-meritat și odihnitor somn.

Duminică, având startul la o oră mai mult decât decentă: 12:45, am avut timp să ne pregătim pe îndelete tot ce aveam, fără să ne grăbim.

Ajungem la traseu unde ne vedem toți colegii: eu, Sebi, Mircea și Victor. Lipsea Augustin și eram în formula 100% completă. Lăsăm tot ce am avut pentru feed/tech zone lui Andrei, tatăl lui Victor, și ne ducem la încălzire. A existat din nou un delay de 10-15 minute al startului, dar încă eram concentrat și pregătit de cursă. Am remarcat totuși un lucru bun: noi, cei de la Master, am fost așezați imediat după cadeți, iar fetele au fost după noi, până acum noi fiind ultimii. De ce e bun acest lucru? Pentru siguranța fetelor, deoarece există o diferență notabilă de viteză între noi și ele, lucru care le-ar fi putut pune în pericol.

S-a pornit tare, dar mi-am tot zis să nu dau chiar totul din prima tură, ci să-mi fac un ritm pe care să-l pot menține pe durata întregii curse, având în cap câteva zone unde mă pot odihni, unele unde o pot lăsa să curgă, iar altele unde să trag de mine. Și am tras. După jumătate de cursă îl ajung pe Victor, care chiar dacă e cadet a mers foarte bine, dar poate din cauza căldurii a apărut epuizarea mai repede decât și-a dorit. Am vrut să stau cu el cât mai mult pentru a-i putea da sfaturi și a-l ajuta să-și revină și să încercăm să prindem din adversari. Aș fi putut accelera și mai tare, dar scopul nu era să-l demoralizez, ci să-l ajut să treacă peste moment. Sper că am reușit, dar asta doar timpul o va spune. Trecem împreună într-un final, eu încheind cursa pe deja eternul loc 2 al sezonului.

Mai sunt două săptămâni până la Campionatul Național de XCC / XCO de la Cheile Grădiștei și toate gândurile îmi merg în acea direcție.

Dar până atunci vreau încă o dată să mulțumesc tuturor pentru sprijinul oferit pentru această cursă: familiei, sponsorilor, prietenilor și celor de pe margine care m-au/ne-au încurajat.

Sănătate, Vla