Velocrosul Castanilor #1

22 Oct

Ei bine, aceasta este prima mea postare pe blog în limba română. De-a lungul anilor, am scris exclusiv în engleză, deoarece majoritatea cititorilor erau din afara țării. Însă, pentru acest sezon de ciclocross, am decis să mă rezum la limba maternă și să vedem ce iese.

Prima cursă de ciclocross (CX) a venit imediat după încheierea sezonului de MTB, chiar după ultima etapă a Cupei României de MTB. Din păcate, cu o săptămână înainte de cursă, am avut un episod nefericit în care un flex și mâna mea dreaptă au fost protagoniștii principali, ceea ce s-a soldat cu o vizită la Urgențe și trei copci. Drept urmare, singura mea “pregătire” pentru cursă a constat în 100 de metri pe bicicletă, doar pentru a verifica schimbătorul de viteze și frânele. Atât.

Cursa a avut loc la Florești. Nu la acel Florești la care se gândește toată lumea, ci la cel de lângă Ploiești. A fost nevoie de cinci ore și jumătate de condus până acolo și tot atâtea la întoarcere. Din fericire, nu am prins ambuteiaje pe Valea Prahovei și nici nu a trebuit să depășesc viteza legală pentru a ajunge la timp.

Am plecat la 6 dimineața de acasă și la ora 12 eram deja pe bicicletă, alături de Jorj, pentru a recunoaște traseul. Domeniul Cantacuzino din Florești este foarte frumos și extrem de potrivit pentru ciclocross, având un potențial imens pentru dezvoltarea acestui sport în zonă, desigur, dacă există dorință și implicare pe măsură.

Traseul propus pentru această primă ediție a cursei de CX a fost unul sub media cu care eram obișnuiți în țară, dar acest lucru se datorează faptului că sportul s-a dezvoltat foarte mult în ultimii ani. Cu toate astea în mare parte mi-a plăcut. Totuși, una dintre problemele mari a fost sârma folosită pentru marcarea traseului, în loc de banda tradițională sau plasele de delimitare utilizate în mod obișnuit. Fiind subțire și albă, această sârmă era greu de văzut din cauza soarelui, iar câțiva dintre noi au suferit accidentări serioase, care ar putea lăsa cicatrici permanente.

Mai sunt și alte lucruri care ar putea fi îmbunătățite, dar prefer să le comunic organizatorilor în privat, dacă vor fi interesați.

Noi, cei de la categoria Master, am luat startul mai din spate, după Juniori (M+F) și Cadeți (M+F). Cred că se putea găsi o formulă mai bună, astfel încât să nu ne încurcăm unii pe alții la start.

Am plecat în cursă și, după nici 50 de metri, aveam deja pulsul în gât, adică peste 180 BPM, încercând să depășesc tot ce puteam, cu Ferencz Ilyes în față. Am ținut acest ritm două ture, după care a trebuit să reduc puțin intensitatea pentru a evita epuizarea. Am mers constant de-a lungul cursei. Traseul a avut o singură urcare, de aproximativ 50-70 de metri, cu o diferență de nivel de 15 metri pe tur. În rest, a fost un traseu plat, rapid, cu multe viraje unde trebuia să frânezi aproape complet și cu porțiuni denivelate, mai ales că terenul era foarte uscat.

Am câștigat la categoria Master și am terminat pe locul doi la general. Nu aș vrea să mă laud prea mult, dar cred că este un început promițător pentru acest nou sezon de ciclocross, în care obiectivul meu este clar: Cupa și Campionatul.

Un lucru pe care îl pot reproșa organizatorilor este totala lipsă apremiilor. Nu fac acest sport de peste 22 de ani pentru bani, dar cred că cei care ajung pe podium merită un pic mai multă atenție. O ciocolată pentru a duce acasă copiilor sau o sticlă de vin pentru a o împărți cu soția, care mă susține și mă încurajează, ar fi fost suficient. Medalia a fost atât de mică că nici în coșul de cumpărături de la magazin nu pot s-o bag. Moneda de lângă ea e de comparație a mărimii

A doua zi însă am fost din nou pe baricade, de cealaltă parte a traseului alături de Felix, care a participat la prima lui cursă din sezon: Făget Ride Kids. Antrenamentele făcute, consecvența și dorința de a pedala s-au văzut în rezultat: locul I la general la categoria 7-9 ani (el avand 7). Da, a concurat cu o cască fullface (ușoară de altfel) pentru că astă vară a avut parte de un accident și așa s-a simțit el mai în siguranță. Nu mi-am dorit să-l coving să n-o poarte sau ceva, am vrut să-l las să se concentreze la ce are de făcut. Și-a fost bine. Mă bucur mult pentru el. Mai mult decât pot să mă bucur pentru mine.