LTCX – #4

Iată că am ajuns să scriu despre cea de-a patra etapă din Cupa României de Ciclocross, a patra etapă din tot atâtea weekenduri consecutive. Nu a fost deloc ușor, mai ales din cauza deplasărilor, a frigului tot mai pătrunzător și, în general, a șocurilor pe care le resimți atât în antrenamente, cât și în cursele acestei discipline. Dacă și asta e disciplină…

Săptămâna trecută am fost la Timișoara, unde planul era să particip eu sâmbătă la ciclocross, iar Felix să concureze duminică la cursa de MTB pentru copii. Evident, el avea emoții mari, așa că ne-a făcut și nouă capul calendar până în momentul startului. Când spun „nouă”, mă refer la întreaga familie, pentru că am mers cu toții în Banat.

Vineri, din cauza traficului, am ajuns la Timișoara pe întuneric, așa că ne-am dus direct la cazare și apoi la cină. Nu știi niciodată când încep copiii să spună că le este foame.

Sâmbătă dimineața, imediat după micul dejun, mi-am pus bicicleta pe mașină, m-am echipat și am plecat rapid către Lunca Timișului pentru a face recunoașterea traseului înainte de primele curse. Era o ceață densă, umedă și rece, care mi-a amorțit degetele de la mâini și de la picioare, în ciuda echipamentului de iarnă pe care îl purtam. Cu toate acestea, am reușit să îmi fac o idee generală despre traseu și despre modificările aduse față de anul trecut.

Tot atunci mi-am dat seama că nu mă recuperasem suficient după răceala prinsă la cursa de la Vatra Dornei. Ba chiar efectele răcelii s-au simțit mai acute ca niciodată, și am știut că nu va fi deloc o cursă ușoară.

Startul a fost destul de târziu, aproape pe înserat, dar asta nu a contat foarte mult. Am plecat ca din pușcă, deoarece anul trecut a fost un ambuteiaj după primele curbe și am vrut să evit orice posibil accident. Apoi am încercat să-mi intru într-un ritm convenabil pe care să-l pot menține până la final. Mi-a fost greu, foarte greu. Mai ales pe dig, unde aveam vânt din față, în prima secțiune cu nisip, unde nu mi-am găsit ritmul pe bicicletă și a trebuit să alerg, și în câteva zone denivelate, unde trebuia să pun putere în pedale, dar nu reușeam.

Așa se face că am terminat doar pe locul al treilea. Încă rămân primul la general, dar e tot mai greu. Mai avem doua etape, la Porumbacu și marea finală la Cluj, cursă de a cărei organizare ma ocup chiar eu.

Are rost să zic că Felix a câștigat duminică? Are! A câștigat și cred că-l putea înscrie la o categorie superioară pentru că ar fi făcut față și acolo.

Mulțumesc. Atât și sănătate.

Să ne vedem cu bine, Vlad

Foto: Antonio Gandore