CX #5 – Marea finală de la CWR

#CWR este unul dintre hashtag-urile Cluj Winter Race. Cursa pe care am început s-o organizez în… 2006, la ideea bunului meu prieten Gabi. Începută dintr-o joacă, s-a transformat într-o etapă finală din Cupa României de Ciclocros. Fun-ul evenimentului, a rămas încă de atunci cursa de MTB și a amatorilor de CX și Gravel. Pentru că încurajă, atât performanța cât și mișcarea în general.

Chiar dacă și eu personal am luptat pentru victoria la general a Cupei României, organizarea unui astfel de eveniment pune o presiune foarte mare, atât fizică, cât mai ales psihică. Mă obligă să îmi pun la bătaie toată priceperea și energia în a organiza cursa cât mai bine posibil: de la traseu, la ridicarea pachetelor, obținerea de sponsori pentru premii, colaborare cu instituțiile statului, cu FRC, voluntari, arbitri, fotografi, concurenți, antrenori, iar lista poate continua mult și bine.

Toată treaba a început pe la mijlocul lui septembrie, pentru că sunt lucruri care durează, cum ar fi avizele și autorizațiile. Alte chestiuni au fost rezolvate cu o zi înainte de concurs, dar totul mai continuă cam două-trei săptămâni după eveniment: rapoarte, plăți către furnizori, viramente de premii, acte către ANAF, câte și mai câte.

Am avut șansa ca gazda din 2024, Parcul Etnografic “Romulus Vuia”, parte a Muzeului Etnografic al Transilvaniei, să fie deschisă pentru organizare, pentru că asta înseamnă foarte mult. Locația centrală, plus toate utilitățile necesare unei astfel de competiții, înseamnă un plus uriaș în calitatea organizării la cel mai înalt nivel.

Săptămâna premergătoare a fost solicitantă, pentru că au fost multe mici detalii care trebuiau bifate în timp util, preferabil deodată. Și cum eu nu mă pot împărți în 10 locuri, mi-a luat mai mult timp decât estimasem. Totuși, chiar dacă am avut o echipă foarte mică lângă mine, dat fiind nivelul și mărimea cursei ajunse la a XVI-a ediție, aceștia au făcut miracole în cea mai mare parte și și-au dus la bun sfârșit toate task-urile. Chapeau!

Eu am fost obosit, dar nu puteam să nu particip la cursa mea. Cursa de casă. Cursa la care participă toată familia într-un fel sau altul. Cursa la care prietenii mă încurajează.

Am luat startul, mai ales că după această etapă se decidea clasamentul final al Cupei României. Am câștigat această Cupă anul trecut, îmi doream mult să repet performanța, dar n-am pus accent și presiune pe acest lucru.

Am plecat bine și mi-am găsit un ritm surprinzător de decent. Aveam un plan făcut de acasă și l-am urmat, exceptând tura a 3-a (cred) când am căzut ușor pe off-camber-ul din partea de sus a traseului, pierzând niște secunde prețioase. În rest, n-am făcut mari greșeli, am putut forța destul de bine și am ținut o viteză chiar OK. Chiar am rămas surprins pentru că mi se pare că am avut parte poate de cea mai bună cursă a sezonului. Termin din nou pe locul 3 și la general cad de pe prima treaptă a podiumului pe cea de-a doua… Felix însă și-a câștigat cursa, fără nici un fel de problema.

Sunt recunoscător, însă. Recunoscător pentru oamenii care i-am avut alături de mine în organizare (direct și indirect), pentru sportivii care au venit la cursă, pentru sponsori, familie, pentru tot. Sunt mulțumit că am putut organiza cea mai reușită ediție de Cluj Winter Race din toate câte au fost, dar mai ales că m-am putut bucura de ea din ambele părți ale traseului. Din cursă și din afara ei.

Vă mulțumesc tuturor pentru că ați reușit să faceți posibil acest concurs.

Cluj Winter Race sunteți voi!

Sănătate, Vlad

Foto credit: Traian Olinici, Alin Sîrb