XCO #4 – Medias + un XCE

14 Jul

Mai bine mai târziu decât niciodată! Am avut textul pregătit de ceva vreme, așteptând doar fotografiile de la cursă. Ei bine, ziua de sâmbătă de la Mediaș a fost dedicată cursei de XCE (Eliminator), o disciplină la care n-am mai participat de mai bine de 10 ani. Și, trebuie să recunosc, mi-am amintit rapid de ce! Vă povestesc în cele ce urmează.

Sâmbătă am pornit matinal, la 6 dimineața din Cluj, și am ajuns la o oră decentă pe dealul Binderbubi din Mediaș, unde totul era deja pregătit. Am făcut rapid câteva ture pentru recunoașterea traseului de XCE, apoi am mers să văd și traseul de XCO.

Ziua de XCE: Sprinturi, Noroc și Mici Frustrări

Fiind vorba de Campionatul Național de Eliminator și fiind aproape de casă am zis să încerc, deși nu m-am pregătit specific pentru asta. Traseul de eliminator nu era foarte tehnic, așa că pe lângă sprint și forță, îți trebuia și puțin (sau mai mult) noroc pentru a face o cursă bună. Noi, toți cei de la Master, am fost comasați cu Amatorii. Nu pot judeca dacă a fost un lucru bun sau nu, pentru că mi se pare cumva ciudat să pui să concureze împreună un sportiv de 19-20 de ani cu unul de 50, de exemplu. Dar asta a fost situația.

Cursa a început cu calificările, unde, după ce mi s-a dat startul, am fost ținut în poartă de un voluntar aproape o secundă, timp în care eu încercam să plec. Când, totuși, m-a lăsat de roată și de șa, am pus piciorul jos, pierzând timp prețios. M-am calificat mai departe, iar situația s-a repetat și în semi-finală. Am fost lăsat să plec când deja restul concurenților aveau aproape 10 metri avans… Evident, n-am reușit decât să mă calific în finala mică, luptând la general pentru locurile 5-8.

Am decis să plec ca la XCO, fără să fiu ținut de voluntar și să risc, însă, surpriză: a fost modificat felul startului. În loc să se numere de la 5 la 1 și apoi start, acum se anunța startul oricând în ultimele 15 secunde. Problema a fost că în loc să se spună clar “în următoarele 15 secunde se poate da startul oricând“, arbitrul a zis “15 secunde până la start“, iar la nici o secundă s-a fluierat plecarea… Am terminat în final pe 8, fără niciun chef, la propriu, și pe 2 la categorie, dacă e s-o luăm separat. Poate cel mai important lucru e că n-am căzut în toate ocaziile posibile. Am încheiat ziua cu încă o recunoaștere pentru cursa de XCO și eram încrezător.

Ziua de XCO: Căldură, apă multă și deja un podium familiar

Cursa conta pentru a 4-a etapă din Cupa României de Mountain Bike XCO.După un somn bun și un mic dejun liniștit, l-am luat pe colegul Sebi și am mers la traseu. Am găsit (cu noroc) loc de parcare la umbră și deja erau aproximativ 32 de grade Celsius la umbră. Bidoanele și gelurile erau pregătite, și noi la fel. Ne-am încălzit bine, ne-am pregătit „scaunelul” să ne servim cu bidoane, fiindcă nu aveam pe nimeni cu noi, și am mers la start.

Nu înainte de a fi certați de niște părinți ai căror copii concurau înaintea noastră, să nu facem asta, că ei “nu pot alerga” după ei să le dea bidonul și să îi stropească. Deși ambele lucruri sunt interzise conform regulamentului. Poate mai mult respect și o vorbă bună sunt mai productive și mai sănătoase. Înțeleg pasiunea, știu cât muncesc unii și alții, dar lăsați „vitejiile”. Ar trebui să fiți modele pentru copii, nu să vă certați ca la ușa cortului pentru… nimic.

Ne-am așezat la start. Au plecat cadeții, la 30 de secunde au plecat cadetele, iar după alte 30 de secunde am plecat noi, cei de la Master și Amatorii. Nu știu dacă a fost alegerea corectă, pentru că în mai puțin de 2-3 minute am depășit toate fetele și începeam să-i ajungem pe băieți. De cele mai multe ori în zonele tehnice și mai înguste ale traseului. Dar, pe de altă parte, toți am avut parte de aceeași situație.

Aveam în față patru ture de circuit. Știam ce am făcut anul trecut în condiții similare și voiam să mă duc mai bine. Am fost concentrat de la început până la final, mi-am dat silința să mă hidratez și să mă alimentez în punctele în care se putea face acest lucru. Am pierdut câteva secunde în fiecare tură, schimbându-mi bidonul, dar per total a fost bine. Chiar dacă timpul total a fost cu peste 7 minute mai bun decât în 2024, n-am mai reușit performanța de a câștiga cursa, venind pe locul 3. Oarecum, e deja podiumul obișnuit cu Ciprian și Paul în fața mea. Am fost mai aproape de ei decât până acum, dar totuși n-am reușit să mă lupt de la egal la egal. Încă nu-s acolo. Multe felicitări organizatorilor și voluntarilor care au fost la înălțime cu absolut tot. Nu am nimic de reprosat, ba chiar traseul îmi aduce aminte de valea din Albstadt unde nu de puține ori am fost la Cupa Mondială. La o scară mai mică, dar repet: ca organizare, nu-s foarte mulți care să se ridice la nivelul lor. Un mare bravo!

Săptămâna care tocmai a trecut am clădit ultimele cărămizi pentru Campionatul Național de XCC și XCO care urmează acum la Păltiniș și sper să se reflecte într-un rezultat la care sper și pentru care muncesc constant de atâta timp. Însă nimic nu este o certitudine și încerc să mulțumesc și să apreciez lucrurile mici care se întâmplă în jurul meu.