XCO #3 – Cheile Gradistei

Cursa de la Cheile Grădiștei este una dintre cele mai dificile din calendarul competițional, iar Tudi Oprea are grijă să aducă mereu „update-uri” ca un soft de telefon. Însă, mă întreb, câte astfel de upgrade-uri poți face până să nu mai poți?

Planul meu era să mă descurc cât mai bine aici, mai ales că anul trecut am avut parte atât de o etapă din Cupa României de Mountain Bike XCO, cât și de Campionatul Național, plus deja arhicunoscutul Campionat European.

Am ajuns vineri, aș zice destul de târziu, pentru că am reușit să fac doar o tură de recunoaștere până să înceapă ploaia. Apoi, pe seară, după ce s-a oprit, am mai făcut câteva ture. Cel mai bun cuvânt pentru a descrie traseul este: greu. Nu ai timp să-ți revii aproape nicăieri și ai doar vreo 2-3 locuri unde poți bea o gură de apă sau sorbi un gel. Eh, e la fel pentru toți.

Noaptea dinspre vineri spre sâmbătă a fost, în schimb, mai ciudată, cu ropote de ploaie, ursi prin complex și stresul care tot creștea. După 23 de ani de competiții, încă am emoții înainte de start. Și am reușit să pun și mai multă presiune pe mine.

Dis-de-dimineață mă hotărâsem să dau jos roțile mele Lightbicycle cu anvelope Schwalbe Rick XC și să le pun pe cele cu Racing Ray și Racing Ralph. Când am terminat… a început din nou ploaia și gânduri bacoviene m-au trecut, fapt pentru care am decis că poate niște Nobby Nic sunt mai potrivite.

Înainte de start era o ceață foarte deasă, o ploaie măruntă și un car de emoții. Am luat startul foarte bine și cam aia a fost tot. Fiindcă optasem pentru anvelope mai cramponate și mai înguste, am crescut presiunea pentru a evita vreo surpriză. După prima tură… a ieșit soarele, a început să se usuce, iar eu nu-mi găseam ritmul. Simțeam că merg sacadat ca un joc NFS pe un PC vechi. M-am consumat mult pe urcări pentru a compensa pierderile de pe coborâri… și la propriu, și la figurat.

Am terminat pe locul 4. Rezultat și prestație dezamăgitoare, dar mă gândesc că încă mă dau de plăcere și n-o să las acest lucru să mă afecteze prea tare și prea mult. Mergem înainte ca până acum. Oricum, după cursă am tras un somn de 3 ore la amiază, cum n-am mai dormit de mult. Iar duminică am reușit să fac cu Felix o tură pe traseul de concurs. Am fost foarte mândru că a reușit să-l parcurgă tot pe bicicletă, exceptând porțiunea nouă. Și ce e mai mișto e faptul că i-a plăcut și a avut încredere în el. Iar eu sunt bucuros că am putut fi lângă el.

Închei mulțumind familiei care mi-a fost alături la propriu, Simonei cu bidoanele, copiilor șefi de galerie și oamenilor de pe margine. Evident, mulțumiri merg și către Tibi H. și Traian O. pentru amintirile surprinse pe traseu. Celor din organizare felicitari pentru cum s-au miscat.

Ne vedem în weekend la Mediaș, unde e Campionatul Național de XCE și a patra etapă din Cupa României de XCO, ultimul test înainte de Campionatele Naționale de la Păltiniș.

Sănătate, Vlad