XCO #2 – Porumbacu

18 Jun

Întârzierea motivată: Porumbacu, un loc cu lecții importante

Știu, știu, am întârziat cu race report-ul, dar am avut motive întemeiate. Vă povestesc imediat!

Cursa de la Porumbacu a fost a doua etapă din Cupa României de XCO. După locul 3 obținut la Tulcea, îmi doream să văd niște îmbunătățiri, deși avusesem o săptămână destul de încărcată înainte de cursă. Presiunea nu era foarte mare, fiindcă ținta sezonului e alta. În plus, pe lângă colegul Sebi, m-a însoțit și Felix, care urma să concureze la categoria U9.

O călătorie și un traseu cu peripeții

Evident, vinerea traficul o ia razna, indiferent de direcție, așa că am ajuns la Porumbacu destul de târziu. Ne-am făcut check-in-ul rapid, apoi am luat-o pe biciclete până la traseu – toți trei, bineînțeles. Eu știam la ce să mă aștept, dar Felix era extrem de entuziasmat și agitat în același timp.

Am mers cu el să facă recunoașterea traseului, vreo două ture. Apoi am plecat cu Sebi să-l vedem pe al nostru. Imediat am dat de o băltoacă adâncă de noroi, care ne-a amintit de sezonul de ciclocross, de care încă nu mi-e dor. Tot din cauza șanțurilor pline de noroi, zona de sus a traseului era un single trail continuu, cu foarte puține zone de depășire.

Mi-am amintit de traseul de la Albstadt, care seamănă cu acesta în anumite zone, din timpul când participam și eu prin Cupa Mondială. Mi-am găsit flow-ul, după care am mers să văd ce mai făcea Felix. Evident, al meu, mai făcuse vreo 10 ture, până își terminase bidonul de apă.

Ziua cursei: Emoții, noroi și mici dezamăgiri

Vine și ziua de sâmbătă, când Felix avea startul la ora 9. Era treaz de la 6, de emoții! Ajungem pe la 8, mai verificăm traseul o dată, își continuă încălzirea și ia startul. Foarte bine, de altfel!

A fost ajuns de un alt băiat, după care a reușit să o țină binișor. Însă, fiindcă au primit startul odată cu cei de la U7, după prima tură a început să ajungă copiii mai mici și nu a putut depăși, fiindcă traseul era prea îngust în acea zonă. Nici nu are obiceiul să urle, cum o fac alți adulți, chiar și când nu e cazul.

Am terminat în final pe locul 2 la U9. Nu era foarte încântat, fiindcă muncește mult și își dorește și el să vadă rezultate. Vrea să câștige orice competiție. Și-l înțeleg, pentru că și eu vreau la fel! A venit și premierea și cred că acolo a fost dezamăgirea și mai mare: a primit o simplă medalie de plastic, și cu lacrimi în ochi a zis: „Tati, nu cred că mai vreau să vin aici, că și dacă ieși pe podium și dacă ești ultimul, nu îți dă nici măcar o ciocolată”. Fix astea au fost cuvintele lui, și-l înțeleg, pentru că de fiecare dată când am venit aici, nici eu n-am văzut niciun premiu, în afară de banala medalie. Și atunci te întrebi de ce te-ai mai antrena dacă meritocrația și rezultatele, chiar și într-o Cupă Națională, nu sunt premiate și stimulate deloc?

Startul nostru și concluzii oarecum amare

A venit și startul nostru, cu vreo 45 de minute de întârziere. Am stat în soare pentru că numărul de ture a fost calculat greșit, iar cursele anterioare au durat mai mult decât trebuia. Nimeni nu știa exact când urma să luăm și noi startul. Chiar înainte de start am sesizat că și noi vom depăși timpul de concurs, reglementat în ghidurile tehnice între 50 și 60 de minute, cu mult.

Știind ce mă așteaptă, am luat startul într-un mod care nu mă caracterizează: cumpătat. Fiindcă a fost eliminat „start loop-ul”, unde până acum aveam ocazia să întindem plutonul, după vreo 250m am intrat toți pe un single trail îngust. Un alt concurent din fața mea s-a împotmolit, a căzut peste mine, iar eu am căzut pe spate, lovindu-mă de un ciot de copac.

M-am ridicat și am mers mai departe. La feedzone mă aștepta Felix, în fiecare tură, care era tare mândru că mă ajuta. Și eu la fel! Nu e încă expert, dar își face treaba foarte bine.

Am continuat să duc un ritm cât mai susținut având în vedere situația, dar rezultatul a fost același: locul 3 după Ciprian Comisan și Paul Muntean. Sebi a venit pe 4. Nu întrebați, nici noi n-am primit decât medaliile de Cupă din partea Federației.

Per total, după părerea mea, organizarea a scăzut ca nivel față de anii anteriori, și foarte mulți oameni sunt în același asentiment, lucru care pe viitor poate face să scadă interesul pentru această locație/cursă.

Un weekend plin și un viitor promițător: Sports Festival!

Duminică, colegul de echipă Augustin Vlaic a câștigat cursa de maraton la Master 3, evident după mai multe rătăciri. Deci, per total, a fost un weekend reușit pentru noi și privim cu încredere spre viitor.

Și ca tot discutam de viitor, delay-ul acestei postări a fost participarea noastră la Sports Festival, cel mai mare festival de sport din România, unde, împreună cu Bella Bike, am amenajat un super stand pentru ciclism, unul din cele 24 de sporturi reprezentate la acest eveniment care a reușit să strângă în cele 4 zile 150.000 de participanți!

Printre vedetele care au venit putem menționa pe Ronaldinho, Marco Materazzi și Wesley Sneijder, Adrian Mutu, Adrian Ilie, Simona Halep și Camelia Potec. Suntem mândri că am avut această ocazie să arătăm copiilor câte ceva despre ce înseamnă ciclismul, fie că e recreațional sau competițional.