CX #1 – Floresti, in inima Prahovei

Am cochetat cu ciclocross-ul mai mult timp, am luat o pauză, am pornit din nou. Totul din cauza faptului că frigul și noroiul nu sunt neapărat pe placul meu, dar în același timp sezonul de iarnă ar fi mai „fără sare” dacă n-aș concura la CX.

Astfel că mi-am pus în cap să mă duc și în acest sezon la Cupa României și la Campionatul Național. Nu sunt foarte multe curse, și nu cred că e vorba de motivație aici, ci de diversificarea disciplinelor. De la XC la CX, pentru că de ce nu?

Prima etapă din actuala stagiune a Cupei României de Ciclocros a avut loc weekend-ul trecut la Florești, în inima Prahovei, pe Domeniul Cantacuzino. O locație spectaculoasă, încărcată de istorie, cu un aer aparte, super-pretabilă pentru CX. Îmi pot imagina aici o etapă din Cupa Mondială, de ce nu?

Totuși, fix această etapă de Cupă a cunoscut, după părerea mea, poate cea mai spectaculoasă îmbunătățire de organizare, comparând cu precedenta. Cred că toți cei prezenți acolo pot fi de acord cu mine. Nu intru în detalii, dar a fost fain.

Bine, povestea e mai lungă, începând cu drumul interminabil, blocajele de pe Valea Prahovei, care până la urmă te fac să vezi frumusețile locului, natura spectaculoasă și transformarea arhitecturală dintre Transilvania și Țara Românească.

Am plecat cu Dani Szatmari de data asta, consătean și vechi prieten care o arde mai mult la șosea, dar iarna vede și el în CX o opțiune de antrenament extra lumii virtuale și a turelor reci cu vânt din față și șoferi grăbiți. Ajungem totuși să facem niște ture de recunoaștere cu soarele pe cer, dar care totuși odată apus ia și căldura. Traseul a avut parte de porțiuni din etapa de anul trecut plus niște idei bune integrate de la Campionatul Național care a avut loc în ianuarie tot aici. După recunoaștere a urmat cina, sprint race-ul F1 din Austin la TV și somn.

Dimineața ne prinde cu o mâncărică caldă și o cafea proaspătă la moka, și cu gândul că oricum ne vom echipa, nu e bine (ca de obicei, de altfel), așa că personal încerc să iau un strat mai subțire decât îmi zice conștiința.

Eram semi-pregătit în ideea în care n-aveam foarte multe ore de antrenament în set-up-ul de cursă, dar cu toate astea îmi găseam un flow decent, puteam ține cât de cât viteza și aveam încredere. S-a tras la sorți ordinea de start, pentru a simula un sistem din Belgia, dar cred că n-a fost cea mai bună decizie, nu pentru că am plecat eu personal de pe ultima linie, ci pentru că am fost amestecate mai multe categorii de vârstă, cu fete și băieți și a fost oarecum haos, care putea fi transformat în căzături. Am scăpat și după aproape o tură am depășit cam tot și eram în față, avându-l în vedere pe Csaba Borcsa, concurentul care-mi putea pune cele mai mari probleme.

Totuși am avut 3 idei pentru prima cursă:

• Să nu fac greșeli – și să stric bicicleta sau să cad
• Să merg puțin peste ritmul cu care eram obișnuit
• Să câștig.

Le-am bifat pe toate. Am câștigat astfel prima mea cursă din acest sezon, sunt în fruntea clasamentului general din Cupă și pășesc cu încredere că poate fi un sezon de iarnă reușit.

Dar evident toate n-ar fi fost posibile fără sprijinul familiei, a partenerilor și sponsorilor. Dar mulțumiri merg și către Dani, șofer de serviciu care a făcut excursia puțin mai ușoară.

Să ne vedem cu bine la următoarele etape. Noroc, Vlad