Cluj Bike Fest – Un nou eveniment local

Orașul nostru a avut mai demult evenimente mari de ciclism, dar care, cu timpul, au dispărut. Cluj Bike Fest (CBF) poate fi scânteia care să pună din nou Cluj-Napoca pe harta competițiilor faine.

Inițial, cum nu era planificată cursa, am zis că renunț la a participa pentru a fi alături de Felix la cursa copiilor, dar cumva s-au aliniat planetele. La invitația celor de la Race Hub, care au fost la baza evenimentului, am decis să iau și eu startul. A fost o săptămână grea pentru mine, pentru că pregătesc ultimele două etape din Cupa României de XCO de la Câmpulung și Reșița, dar și tranziția spre sezonul de ciclocross. Așa că am încercat să nu pun presiune pe mine și am ales traseul mediu. Mai ales că a fost prima cursă de la Campionatele Naționale de XCO/XCC.

Traseul pleca de la Wonderland din Feleac, pe trailurile pe care mă dau deja de peste 20 de ani, legate cumva între ele pentru a parcurge cât mai multe. Inițial mi s-a părut întortocheat, semănând cu un traseu de XCO la o scară mai mare, unde faci o singură tură. Evident, recunoașterea traseului era foarte importantă, pentru că existau multe schimbări de direcție. Eu am reușit să-l fac pe bucăți, dar chiar și așa am avut ceva emoții în timpul cursei. Nimic grav. Sigur a contribuit si neatentia cauzata de oboseala.

Startul a fost pe asfalt, direct până în Feleac, unde am început să ne învârtim pe trasee. A fost distractiv! N-am plecat foarte tare, pentru că-mi simțeam picioarele grele. Pe una dintre primele coborâri lungi, am simțit că plăcuța stângă a pedalei agață. M-am oprit să verific: un șurub se desfăcuse. E prima dată când pățesc așa ceva… bine că m-am oprit la timp. Am scos trusa de scule, am strâns șurubul și am pornit mai departe.

De acolo, nimic n-a mai fost la fel. Nu am reușit să-mi găsesc ritmul și să ridic pulsul suficient cât să mă duc în ritmul pe care mi-l doream. Chiar dacă eram primul la categorie și în top 10 overall, spre Casele Micești am fost prins și n-am mai reușit să țin pasul. Spre ultima coborâre, eram aproape să ajung pe locul 3, dar am ales trasa mai bună, am luat puțin avans și am reușit să-mi păstrez poziția până la final.

Sunt recunoscător că am mai reușit încă o dată să fiu la linia de start și că m-am distrat (dacă a-ți da sufletul într-o cursă poate fi numită distracție), chiar dacă rezultatul n-a fost cel dorit. Dar, după cum am zis, era de așteptat; mă concentrez la ce mi-am propus. Chiar după ce am trecut linia de sosire, am plecat val-vârtej spre casă pentru că urma cursa lui Felix și am zis că nu are rost să-l țin și pe el acolo de la 9 dimineața până la 14.

Cursa lui Felix

La cursele copiilor a fost mare agitație. Mulți copii, și mai mulți părinți. A reușit și el să facă o recunoaștere a traseului; i-am dat câteva indicații (mai degrabă să repet chestiile de bază, pentru că el știe ce are de făcut). Apoi a luat startul tare, ca taică-său, dar diferența e că odată plecat, nu s-a mai uitat în spate. Pe scurt, munca se vede în rezultat, pentru că a câștigat, felicitat de toată lumea. Măcar cineva din familie să câștige! Până la urmă, munca multă e răsplătită, la fel și consecvența. Vedem cum o ducem mai departe, pentru că am ales să nu pun presiune pe el, ci doar să-l motivez să facă ce vrea, să aibă un scop și să muncească pentru el. Oricum, dacă cumva, cândva, o să citească ce am scris aici, vreau să știe că sunt mândru de el.

Înainte să închei, vreau să le mulțumesc tuturor pentru sprijin: sponsorilor și familiei (aici mai ales pentru sacrificii), dar și pentru ocazia de a concura acasă, într-o atmosferă faină.

Sper că toți cei care au venit s-au simțit bine și sper să ne vedem cu bine la următoarele evenimente. Primul pe listă este MTB Academy XCO de la Câmpulung, unde, după cum am zis, mai băgăm o fișă în Cupa României de XCO.

Sănătate!

Vlad